Părintele Gabriel Nicu -

Mărturii şi impresii

Am mers la Gresia în anul 2003, mai mult din curiozitate, dar şi printr-o minune. Părintele mi-a apărut în vis înainte de a-l cunoaşte! Eram  în căutarea unui duhovnic şi acel vis m-a încredinţat că mă aflu pe drumul cel bun. Cu toate acestea, fac parte şi eu dintre cei care, în timpul vieţii pământeşti, l-au înţeles foarte puţin. Pur şi simplu, Părintele a avut un destin aparte.
Neputând să înţeleg bine ceea ce vedeam şi auzeam, citeam cărţi scrise de sfinţi şi despre sfinţii cunoscuţi şi mă bucuram duhovniceşte pentru Sfinţia Sa atunci când vedeam că şi alţi atleţi ai Preasfântului Hristos au gândit şi au simţit la fel ori s-au confruntat cu acelaşi gen de probleme.
În cei doi ani în care am mers la Gresia, în afara spovedaniei,  nu am stat de vorbă cu Părintele mai mult de 15 minute în total. În schimb, mă regăseam în predici, uneori chiar mi se adresa  în mod special, căci Părintele îmi citea adeseori gândul şi îmi dădea şi răspunsul. În drum spre casă, constatam uimită că şi cu alţi creştini Părintele comunica la fel.
Uneori mă certa, în public, dar fără să-mi pronunţe numele, alteori îmi demonstra că ştie ce gândesc, cu ce mă îmbrac în timpul săptămânii, ce planuri am, cum mă descurc la serviciu, ce probleme de sănătate sau familiale am, ce intenţii şi ce caractere au oamenii cu care intram în contact etc.
Cu toate că nu vorbeam mult în mod direct, simţeam cum îmi dirijează paşii şi aşa îmi modelam comportamentul de parcă Sfinţia Sa ar fi fost de faţă. Astfel, în cei doi ani în care mi-a fost duhovnic, mi-am schimbat mult felul de a fi, am reuşit să mă înţeleg pe mine şi pe cei din jur şi am învăţat să fiu cu adevărat fericită.
Şi acum simt că Părintele este pe undeva pe aproape, doar că se ascunde privirilor mele.  
Abia după ce Părintele Gabriel s-a mutat la cele veşnice, după ce am aflat de la creştini mai multe minuni,  am înţeles cu adevărat cine mi-a fost duhovnic.
(L., Bucureşti)

Părintele vorbea simplu, nemeşteşugit, aşa cum îi veneau în minte gândurile inspirate de Preasfântul Duh. De aceea, era o adevărată luptă să poţi rămâne în preajma Sfinţiei Sale. Încercările erau mari, dar ele puteau fi biruite prin smerenie, post, rugăciune şi mai ales printr-o credinţă puternică. Încă din ianuarie 2004, Părintele ne-a avertizat că vom fi ,,încercaţi ca argintul”! (L., Bucureşti)

,,Îmbrăcat în alb, cu părul şaten spre blond împletit într-o coadă lungă, cu ochii albaştri pe faţa ovală ce purta discret paloarea specifică acelora care îşi împodobesc viaţa cu nevoinţe ascetice, Părintele părea o prezenţă miraculoasă din alte timpuri.” (L.,  Bucureşti)

,,Era simplu, blând, smerit, înţelegător, corect, iertător şi suferea până la lacrimi când trebuia să fie aspru cu noi.( A. B., Bucureşti)

Era neiertător cu păcatul, extrem de sever cu sine însuşi şi foarte ordonat în toate.” (A. B., Bucureşti)

,,Părintele Gabriel avea cartea canonică fără pată. Cu toate acestea, a trecut printr-o campanie de denigrări, care i-au pus la încercare smerenia şi răbdarea, ajutându-l în acelaşi timp să-şi continue urcuşul duhovnicesc. (L. şi A., Bucureşti)

,,A fost şi este un mare sfânt. Păcat că l-am pierdut!” (Un pustnic)

În predici, Părintele mustra păcatele lumii

Părintele postea (nu mânca niciodată carne, lapte, brânză ori ouă) şi se ruga permanent, respectând totodată şi rânduiala monahală de rugăciune, dimineaţa, seara şi la miezul nopţii. Părintele era extrem de exigent cu sine însuşi; dormea pe o rogojină şi făcea multe milostenii. Biserica din Gresia fiind prea mică, Părintele a construit un paraclis extrem de modest, dar încăpător, în care se simţea ca într-o catedrală.
Rostea cu mult curaj marile adevăruri ale acestor vremuri, întărindu-i duhovniceşte pe unii, dar supărându-i pe alţii. Milita pentru întoarcerea la izvoarele ortodoxiei, nicidecum pentru ecumenism. Mustra apoi aspru păcatele oamenilor în special ale celor spovediţi de curând, astfel încât fiecare se simţea luat în grija Părintelui şi ajutat să se îndrepte. Mulţi dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui duc astăzi o viaţă evlavioasă, fie în mănăstiri, fie în mijlocul mulţimii.
Părintele Gabriel ne îndemna să nu acceptăm nici cardurile, nici buletinele electronice, nici microcipurile ce urmează a fi implantate pe mâna dreaptă ori pe frunte pentru a se împlini cele scrise în Apocalipsă la capitolele XIII şi XIV. Acestea operează mai mult cu numere, nu cu numele de botez. Spunea că ,,numărul de om” va deveni mai important decât numele, iar dacă-l vom accepta, Dumnezeu va considera că  ne-am lepădat de Sfântul Botez şi ne va părăsi. Ne spunea cum cele trei perechi de bare din codul fiecărui produs, după decodificare, dau numărul 666. Ne avertiza  că lumea se îndreaptă spre un mare dezastru spiritual şi spre sclavia lui antihrist.
Spunea apoi că Biserica Ortodoxă ar trebui să aibă o poziţie mai distantă faţă de masonerie, întrucât acestea două fac parte din sfere spirituale opuse. Părintele a proorocit că vor fi din nou martiri creştini. Numai prin post, rugăciune şi milostenie aceştia îşi vor putea păstra tăria de a rezista prigoanelor care vor urma. De aceea, Părintele ne propunea să avem o credinţă vie, lucrătoare şi puternică asemănătoare aceleia pe care o aveau creştinii primelor veacuri. Ne îndemna să citim cărţile scrise de marii sfinţi, să postim lunea, miercurea şi vinerea şi să ne rugăm după puterile noastre dimineaţa, seara şi la miezul nopţii când cerurile sunt deschise.   (L., Bucureşti)

Programul de rugăciune

Programul de rugăciune propus de Părintele Gabriel era unul monahicesc, din care fiecare făcea cât putea. Unora Părintele le recomanda să spună anumite acatiste, altora le dădea binecuvântare să spună Rugăciunea lui Iisus sau să citească Psaltirea lui David.  Pe toţi îi îndemna să citească Psaltirea Maicii Domnului. Celor neştiutori de carte şi celor aflaţi în călătorie, le recomanda să spună de câte 33 de ori rugăciunea Tatăl nostru, dimineaţa, seara şi la miezul nopţii.

Dimineaţa:
Rugăciunile dimineţii
Ceasurile 1, 3 şi 6
Acatistul zilei

• Luni: Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
• Marţi: Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
• Miercuri: Acatistul Sfântului Prooroc Ilie
• Joi: Acatistul Sfântului Nicolae
• Vineri: Acatistul Sfintei Cruci
• Sâmbătă: Acatistul Morţilor şi Acatistul Tuturor Sfinţilor
• Duminică: Acatistul Învierii, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfintei Treimi

Acatistul personal se citeşte zilnic. Dacă purtăm numele unui sfânt, atunci se citeşte acatistul respectiv. Dacă nu purtăm numele unui sfânt, se citeşte acatistul recomandat de către duhovnic sau un acatist al unui sfânt la care avem evlavie.

Seara:

• Ceasul 9
• Vecernia
• Pavecerniţa mare
• Rugăciunile de seară
• Citirea din Proloage zilnic

Miezul nopţii:

• Miezonoptica  zilelor de rând
• Utrenia

În posturi, se citesc în plus, în fiecare zi, următoarele acatiste:

• Postul Mare: Acatistul Sfintelor Patimi
• Postul Sfinţilor Apostoli: Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
• Postul Adormirii Maicii Domnului: Acatistul Adormirii Maicii Domnului
• Postul Crăciunului: Acatistul Naşterii Domnului

În toate Posturile se citesc mijloceasurile 1, 3, 6 şi 9 din Ceaslov
L., Bucureşti

Duminica Rusaliilor, 2005

De Rusalii, în 2005, pe 19 iunie, am simţit ceva aparte, dar nu ştiam cum să interpretez. Acum îmi dau seama că Părintele se pregătea de plecare.               
În predică şi în timpul sfinţirii frunzelor de nuc, Părintele a plâns. A rezumat tot ce ne învăţase până atunci, se ruga cu lacrimi pentru noi toţi. A împărţit cu bucurie prinoasele aduse, în special copiilor şi oamenilor nevoiaşi, apoi a săvârşit şi taina Sfântului Maslu, după care a rămas, ca de obicei să asculte păsurile credincioşilor veniţi din toată ţara.
De fiecare dată mă grăbeam să plec printre primii, să apuc primul microbuz al piteştenilor. Existau două microbuze ale creştinilor din Piteşti care duceau mai întâi grupurile din Bucureşti şi din împrejurimi până în Roşiori, apoi îi duceau şi pe ei acasă. Acestea erau canoanele şoferilor, date de Părintele.
Atunci parcă nu mă dădeam dusă. Erau mai mulţi dintre cei care fără niciun motiv aparte continuau să stea. Ne binecuvântase pe toţi, dar a mai trecut odată prin faţa grupului în care mă aflam şi ne-a privit într-un mod aparte.
Şi acum parcă-l văd cum se îndepărta încet, zâmbind tainic, cu mâna ridicată pentru binecuvântare… Nu aveam cum să ştiu că atunci îl vedeam pentru ultima dată…

1 iulie 2005

În dimineaţa zilei de 1 iulie 2005, am visat că pământul şi cerul erau unite printr-un tunel de lumină care, în partea de Sus, se deschidea ca o pâlnie. În interiorul acestuia, un curcubeu în formă de spirală se deplasa ritmic şi nestingherit spre cer. Când spirala curcubeului a ajuns în partea de Sus, tunelul de lumină s-a retras în cer, iar lumea a rămas în beznă.  După-amiază, am aflat că Părintele Gabriel a plecat dintre noi... Nu împlinise 41 de ani!

Flori albe, în semn de recunoştinţă

„Îi mulţumesc Preasfântului Dumnezeu că ni l-a dat pe Părintele Gabriel, care ne-a ajutat şi ne ajută în continuare pe noi, păcătoşii. M-a transformat duhovniceşte, m-a ajutat să fiu cu adevărat fericită, mi-a luminat mintea… În casa mea am multe poze cu Părintele Gabriel şi mă simt ca într-un colţ de Rai. Simt că de acolo de unde este mă răsfaţă cu bucurii cereşti. Ce bucurie că l-am cunoscut!” (D. N., Bacău)

„Ce dar mai preţios poate primi un pământean muritor decât acela de a fi îndrumat spre mântuire de un preot pe care Preasfântul Dumnezeu l-a iubit atât de mult şi pe care Părintele Gabriel l-a iubit mai mult decât orice?”(A., Bucureşti)

Faptul că şi acum creştinii se simt ajutaţi şi ocrotiţi continuă să-i atragă adesea la Mogoşeşti. Mai ales pe 1 iulie, în 23 septembrie ori de Sfinţii Arhangheli  Mihail şi Gavriil o pace sufletească pune stăpânire pe inimile tuturor. Din diferite colţuri ale ţării sosesc creştinii Părintelui să-i aducă flori albe, o colivă şi cele necesare Parastasului, să-şi mai spună păsurile ori pur şi simplu să-şi arate măiestria în ticluirea unor poezii, cântece sau acatiste dedicate Părintelui. Pe lângă aceştia, vin şi oameni care nu l-au cunoscut în mod direct şi cu câtă dragoste unii dintre ei acceptă să ducă „un alt mod de viaţă”, urmând întocmai sfaturile date de Părintele Gabriel! Îi mulţumesc Preasfântului Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care mi l-a dat şi  mi-l dă, prin mijlocirea Părintelui Gabriel.
Preasfântul Dumnezeu  să-l ocrotească împreună cu sfinţii! Amin.
(L., Bucureşti)

Omagiu